Ghid cuprinzător pentru tipurile de stingătoare și utilizările lor corespunzătoare

Incendiul este o amenințare constantă în orice mediu, fie că este vorba de o casă, birou sau un cadru industrial. În timp ce prevenirea incendiilor este prima linie de apărare, a ști să răspundeți atunci când se întâmplă unul este la fel de critic. Un stingător este unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru controlul unui foc mic înainte de a escalada într -un dezastru major. Cu toate acestea, nu toate stingătoarele sunt create egale. Utilizarea tipului greșit de stingător pe un incendiu specific poate fi ineficientă și, în unele cazuri, chiar și periculos. Acest ghid cuprinzător își propune să demitifice lumea stingătoarelor de incendiu, ajutându -vă să înțelegeți diferitele tipuri, utilizările lor adecvate și cum să rămâneți în siguranță și pregătiți.

Clasificarea incendiilor

Pentru a utiliza eficient un extinctor , este crucial să înțelegem diferitele clase de incendii, deoarece fiecare tip necesită un agent specific de stingere. Asociația Națională pentru Protecția împotriva Incendiilor (NFPA) a înființat un sistem de clasificare utilizat pe scară largă:

• Clasa A: Aceste incendii implică materiale combustibile obișnuite, cum ar fi lemn, hârtie, pânză, gunoi și materiale plastice . Acestea sunt cele mai frecvente tipuri de incendii găsite în case și birouri. Se stinge prin răcirea materialului sub temperatura de aprindere, de obicei cu apă.

• Clasa B: Această clasă include incendii alimentate de lichide inflamabile ca benzina, kerosenul, petrolul și grăsimea. De asemenea, includ gaze inflamabile . Aceste incendii sunt stinse prin eliminarea alimentării cu oxigen sau întreruperea reacției chimice. Utilizarea apei pe focul de clasa B poate fi periculoasă, deoarece poate răspândi lichidul inflamabil.

• Clasa C: Acestea sunt Incendii electrice Aceasta implică echipamente electrice energizate, cablaje și aparate. Pericolul principal cu un incendiu din clasa C este riscul de șoc electric. Agentul de stingere trebuie să fie necondiționat, motiv pentru care stingătoarele pe bază de apă nu ar trebui să fie utilizate niciodată la aceste incendii. Odată ce puterea este oprită, focul poate fi tratat ca un foc de clasa A sau B.

• Clasa D: Acestea sunt incendii care implică Metale combustibile cum ar fi magneziu, titan, sodiu, potasiu și zirconiu. Aceste incendii ard la temperaturi extrem de ridicate și reacționează violent cu apă și alți agenți de stingere comuni. Aceștia necesită stingerea agenților specializați de pulbere uscată.

• Clasa K: Această clasă este specifică incendiilor care implică Uleiuri și grăsimi de gătit (animale și legume) găsite în bucătăriile comerciale. Acestea sunt o subclasă specială a incendiilor din clasa B și ard la temperaturi mult mai ridicate. Stingătoarele chimice umede sunt concepute special pentru a suprima aceste incendii prin crearea unui strat de spumă cu săpun care răcește și acoperă focul.

Tipuri de stingătoare și utilizări ale acestora

Diferite tipuri de stingătoare sunt concepute pentru a combate clase specifice de incendii. Alegerea celei corecte este esențială pentru stingerea și siguranța eficientă a incendiilor.

Stingătoare de apă

• Compoziție și modul în care funcționează: Stingătoarele de apă sunt umplute cu apă sub presiune. Ei funcționează răcirea materialului de ardere sub temperatura de aprindere, stingând astfel focul. Sunt ușor identificabile printr -o culoare roșie și cuvântul „apă”.

• Tipuri de foc adecvate: Incendii de clasa A (combustibili obișnuiți precum lemn, hârtie și pânză).

• Pericole și ce să nu le folosești: Nu Folosiți un stingător de apă pe clasa B (lichide inflamabile), clasa C (electrică), clasa D (metale combustibile) sau clasa K (uleiuri de gătit). Utilizarea unui stingător de apă pe aceste incendii poate răspândi focul, poate provoca o explozie de abur periculoasă sau poate duce la electrocutare.

Stingătoare de spumă (AFFF - spumă apoasă formată de film)

• Compoziție și modul în care funcționează: Aceste stingătoare conțin un amestec de apă și un concentrat de spumă. Când este externat, spuma creează o pătură care să smulgă focul, să -l răcească și să prevină domniția prin sigilarea vaporilor de combustibil de la alimentarea cu oxigen.

• Tipuri de foc adecvate: Clasa A (combustibili obișnuiți) și clasa B (lichide inflamabile).

• Limitări și precauții: Deși este eficient la incendiile din clasa A și B, spuma este conductoare și nu trebuie utilizată pe echipamente electrice energizate (incendii de clasa C).

Dioxid de carbon (CO2) stingătoare

• Compoziție și modul în care funcționează: Strintiile de CO2 conțin dioxid de carbon lichid sub presiune. Când maneta este stoarsă, CO2 este eliberat ca gaz. Acesta deplasează oxigenul care înconjoară focul, smulgându -l efectiv.

• Tipuri de foc adecvate: Clasa B (lichide inflamabile) și clasa C (electrică).

• Avantaje și dezavantaje: Strintiile de CO2 sunt necondiționate și nu lasă în urmă niciun reziduu, ceea ce le face ideale pentru utilizare pe echipamente electrice delicate. Cu toate acestea, acestea sunt mai puțin eficiente la incendiile de clasa A, deoarece focul poate domni cu ușurință. CO2 este, de asemenea, extrem de rece, iar contactul cu claxonul poate provoca îngheț.

Stingătoare chimice uscate

• Tipuri: Există două tipuri principale de stingătoare chimice uscate:

  • Chimică uscată obișnuită: Conține bicarbonat de sodiu sau bicarbonat de potasiu.

  • Chemical uscat polivalent: Conține fosfat de monoammoniu.

• Cum funcționează: Stingătoarele chimice uscate întrerup reacția chimică a focului. Pulberea chimică creează o barieră între oxigen și combustibil, oprind reacția în lanț.

• Tipuri de foc adecvate:

  • Chimică uscată obișnuită (bicarbonat de sodiu): Eficient la incendiile de clasa B și C.

  • Chimică uscată polivalentă (fosfat de monoammoniu): Eficient la incendii de clasa A, B și C. Acesta este cel mai frecvent tip de stingător pentru utilizare generală.

• Considerații de curățare: Pulberea chimică poate fi corozivă cu componentele electrice și este dificil de curățat.

Stingătoare chimice umede

• Compoziție și modul în care funcționează: Aceste stingătoare conțin o soluție pe bază de acetat de potasiu. Ele funcționează creând o pătură de spumă săpun (un proces numit saponificare) care sigilează suprafața uleiului de ardere, prevenind domniția și răcirea uleiului sub punctul său de aprindere.

• Tipuri de foc adecvate: Clasa K incendii (uleiuri de gătit și grăsimi).

• Utilizare specifică: Sunt concepute special pentru a fi utilizate în medii de bucătărie comercială.

Stingătoare cu curat (Halotron, FE-36)

• Compoziție și modul în care funcționează: Agenții curate sunt gaze care sting incendii prin întreruperea reacției chimice a focului și/sau deplasarea oxigenului. Sunt adesea folosite în zone cu echipamente sensibile.

• Tipuri de foc adecvate: Incendii de clasa A, B și C.

• Beneficii: Acești agenți nu sunt conducători, nu lasă în urmă niciun reziduu și sunt siguri pentru a fi utilizate pe electronice și utilaje delicate.

Stingătoare de pulbere uscată

• Compoziție și modul în care funcționează: Stingătoarele de pulbere uscată conțin o pulbere (de exemplu, clorură de sodiu sau grafit) care funcționează prin smulgerea focului și absorbția căldurii. Sunt utilizate pe metale combustibile specifice.

• Tipuri de foc adecvate: Incendii de clasă D (metale combustibile).

• Tehnici de aplicare: Acestea sunt aplicate prin acoperirea ușoară a focului metalic pentru a preveni împrăștierea materialului topit. Acestea nu sunt potrivite pentru nicio altă clasă de foc.

Cum se folosește un stingător (P.A.S.S.)

Utilizarea unui stingător corect poate însemna diferența dintre controlul unui foc mic și o pierdere catastrofală. Cea mai predată metodă pentru utilizarea unui stingător este P.A.S.S. acronim.

• P - Trageți știftul: Primul pas este să trageți știftul situat în partea de sus a stingătorului. Acest pin este un dispozitiv de siguranță care previne descărcarea accidentală. Spargerea sigiliului și îndepărtarea știftului vă permite să operați stingătorul.

• A - Afișați la baza focului: Odată ce știftul este tras, țintește duza sau cornul stingătorului la baza din foc, nu flăcările. Stingerea focului necesită să lovești sursa de combustibil. Afirmarea flăcărilor este ineficientă, deoarece agentul de stingere va trece pur și simplu prin ele.

• S - Strângeți maneta: Cu duza destinată bazei, strângeți pârghia încet și uniform pentru a descărca agentul de stingere. Eliberarea pârghiei va opri fluxul.

• S - măturați dintr -o parte în alta: În timp ce continuă să țintească la baza focului, măturați duza dintr -o parte în alta. Folosiți o mișcare lentă și deliberată pentru a acoperi întreaga zonă a focului. Continuați să măturați până când focul pare să fie afară. Fii cu ochii pe zonă în caz de domnie.

Precauții de siguranță în timpul utilizării

• Evaluează situația: Încercați să stingeți un foc dacă este mic și conținut. Dacă incendiul se răspândește, generează mult fum sau dacă te simți nesigur, evacuați imediat și apelați servicii de urgență.

• Mențineți o distanță sigură: Stai la o distanță sigură de foc (de obicei la 6-8 metri distanță) și lucrează-ți mai aproape pe măsură ce focul se diminuează.

• Au un traseu de evadare: Aveți întotdeauna un traseu clar de evadare în spatele vostru. Nu permiteți focul să vină între dvs. și ieșire.

• Ventilare: Pentru incendii interioare, fiți conștienți de ventilație. Deschiderea unei uși sau a unei ferestre poate oferi oxigen proaspăt focului, determinându -l să se intensifice.

Întreținerea și inspecția stingătorului

Întreținerea și inspecția regulată sunt esențiale pentru a se asigura că un stingător de incendiu va funcționa corect atunci când este nevoie. Un stingător neglijat este o răspundere, nu un activ.

Lista regulată de verificare a inspecției (lunar)

• Accesibilitate: Asigurați -vă că stingătorul este ușor accesibil și nu este blocat de mobilier, cutii sau alte articole.

• Ecartamentul de presiune: Verificați gabaritul de presiune. Acul ar trebui să se afle în zona verde, ceea ce indică faptul că stingătorul este presurizat corespunzător. Dacă acul este în zona roșie, stingătorul trebuie să fie deservit sau înlocuit.

• Sigiliu de manipulare: Verificați dacă sigiliul (sau știftul) este intact și nu a fost rupt. Acest lucru asigură că stingătorul nu a fost externat accidental sau rău.

• Stare fizică: Verificați stingătorul pentru orice semne de deteriorare fizică, cum ar fi scufundări, scurgeri, rugină sau o duză spartă.

• Duză și furtun: Verificați dacă duza și furtunul sunt lipsite de fisuri, blocaje sau alte obstacole.

Cerințe de întreținere profesională

• Inspecție anuală: În timp ce ar trebui să efectuați verificări lunare, un profesionist calificat pentru protecția împotriva incendiilor ar trebui să efectueze o inspecție anuală mai amănunțită. Aceștia vor verifica condiția internă, vor verifica integritatea componentelor și vor furniza o etichetă semnată și datată care indică faptul că stingătorul a fost deservit.

• Testare hidrostatică: Strângerile de incendiu trebuie să fie supuse unui test hidrostatic (test de presiune) la intervale regulate pentru a se asigura că cilindrul este solid structural. Frecvența acestui test variază în funcție de tipul de stingere, de obicei la fiecare 5 până la 12 ani. Aceasta este o măsură crucială de siguranță pentru a împiedica stingătorul să se rupă sub presiune.

• Reîncărcare: Un stingător care a fost folosit, chiar și pentru o scurtă explozie, trebuie reîncărcat profesional imediat. Nu presupuneți că o taxă parțială este suficientă. În mod similar, dacă ecartamentul de presiune este în zona roșie, necesită reîncărcare profesională.

Reîncărcare și orientări de înlocuire

• Reîncărcare: Doar un tehnician certificat poate reîncărca în mod corespunzător un stingător. Îl vor reumple cu agentul corect și îl vor presuriza conform specificațiilor producătorului.

• Înlocuire: Un stingător trebuie înlocuit dacă nu reușește niciunul dintre punctele de inspecție și nu poate fi reparată. De asemenea, ar trebui înlocuit dacă și -a depășit viața utilă, chiar dacă pare să fie în stare bună. Durata de viață tipică a unui stingător este de 10-12 ani pentru anumite tipuri, dar urmați întotdeauna orientările producătorului.

Alegerea stingătorului potrivit

Selectarea stingătorului drept pentru o anumită locație este un pas crucial în prevenirea și siguranța incendiilor. Aceasta nu este o decizie „unică cu dimensiuni” și necesită o examinare atentă a pericolelor potențiale de incendiu.

Factori de luat în considerare

• Tip de pericol: Cel mai important factor este identificarea tipurilor de incendii care ar putea apărea într -o anumită zonă. Pentru o bucătărie de casă, de exemplu, un stingător de clasă A/B/C este o alegere generală bună, dar un stingător de clasă K este esențial dacă aveți prăjitoare profunde sau riscați să incendii pe scară largă. Pentru un garaj sau atelier, un stingător de clasă A/B/C este, de asemenea, o alegere puternică datorită prezenței combustibililor obișnuiți (lemn, hârtie) și lichidelor inflamabile (benzină, petrol). Pentru o cameră de server sau birou cu multă electronică, un agent curat sau un stingător CO2 este de preferat, deoarece nu va deteriora echipamentele cu reziduuri.

• Dimensiunea zonei: Dimensiunea și aspectul spațiului determină dimensiunea și numărul de stingătoare de care aveți nevoie. Un stingător mic, de 2,5 kilograme, poate fi potrivit pentru o mașină sau un birou mic, dar un stingător mai mare de 5 sau 10 kilograme este mai potrivit pentru o casă sau un atelier, oferind un timp de externare mai lung și o acoperire mai mare.

• Instruire pentru utilizatori: Luați în considerare cine va folosi stingătorul. Un stingător mai mic și mai ușor este mai ușor pentru o gamă mai largă de oameni. Asigurați -vă că oricine ar putea avea nevoie să utilizeze stingătorul este instruit în P.A.S.S. metodă.

Strategii de plasare pentru acces optim

• Vizibilitate și accesibilitate: Strintiile trebuie să fie montate într -o locație extrem de vizibilă și ușor accesibilă. Acestea nu trebuie blocate de mobilier, echipamente sau alte articole. Plasarea lor în apropiere de ieșiri sau de -a lungul rutelor de evacuare este cea mai bună practică.

• Locație strategică: Puneți stingătoare în apropierea potențialelor pericole de incendiu. Un stingător de bucătărie ar trebui să fie lângă ușă, departe de sobă, astfel încât să -l puteți apuca și să aveți un traseu de evadare. Într -un garaj, un stingător ar trebui să fie aproape de punctul principal de intrare.

• Înălţime: Pentru stingătoare mai mari, partea superioară trebuie să fie la mai mult de 3,5 metri de podea. Pentru stingătoare mai mici (sub 40 de kilograme), partea superioară nu trebuie să fie mai mult de 5 metri de podea. Acest lucru asigură că sunt accesibile pentru majoritatea adulților.

• Distanţă: Distanța pe care trebuie să o parcurgeți într -un stingător este, de asemenea, un factor cheie.

  • Clasa A: Distanța maximă de deplasare este de 75 de metri.

  • Clasa B: Distanța maximă de deplasare este de 50 de metri.

  • Clasa C: Distanța de deplasare depinde de ratingul de bază (A sau B) al stingătorului, deci urmați aceste orientări.

  • Clasa D: Distanța maximă de deplasare este de 75 de metri.

  • Clasa K: Distanța maximă de deplasare este de 30 de metri.

Reglementări și standarde

Aderarea la reglementări și standarde pentru stingătoarele este crucială pentru siguranță și respectarea legală. Aceste orientări asigură că stingătoarele sunt selectate, instalate și întreținute în mod corespunzător pentru a oferi o protecție eficientă.

• Prezentare generală a standardelor de siguranță relevante (de exemplu, NFPA 10):

  • Autoritatea principală privind standardele de stingător de incendii în Statele Unite este Asociația Națională pentru Protecția împotriva Incendiilor (NFPA).

  • NFPA 10, „Standard pentru stingătoarele portabile”, este documentul Cornerstone care conturează cerințele cuprinzătoare pentru selecția, instalarea, inspecția, întreținerea și testarea stingătoarelor portabile.

  • În timp ce standardele NFPA nu sunt legi în sine, ele sunt adoptate pe scară largă de guvernele locale, de stat și federale și sunt adesea încorporate în codurile și reglementările de construcție, făcându -le în mod legal executoriu.

• Reglementări locale și conformitate:

  • Este esențial să verificați codurile și reglementările locale de incendiu, deoarece acestea pot avea cerințe suplimentare dincolo de NFPA 10. Acestea pot varia semnificativ în funcție de municipalitate și stat.

  • Aceste reglementări dictează adesea tipurile specifice de stingătoare necesare pentru anumite ocupații (de exemplu, bucătării comerciale, spitale sau instalații industriale), precum și frecvența inspecțiilor și întreținerii profesionale.

  • Conformitatea este de obicei documentată prin etichete de inspecție, care sunt atașate la stingător după ce un profesionist a deservit-o și păstrarea detaliată a tuturor inspecțiilor și întreținerii.